Psihoterapia sistemică este o ramură a terapiei ce are ca și scop conceptualizarea ideii de individ ca parte interdependentă a unui sistem, astfel că toți, membrii unui sistem sunt interconectați, Iar schimbarea unui singur membru al sistemului, influențează în mod automat și inevitabil nivelul de evoluție al celorlalți membrii implicați.

Psihoterapia sistemică urmărește identificarea tiparelor de comportament și a funcției acestora, atât la nivel individual, cat și la nivel de grup.

Psihoterapia sistemica vizează identificarea tiparelor  comportamentale, a gândurilor și sentimentelor în scopul restructurării şi organizării acestora într-un mod sănătos.

În psihoterapia sistematică, familia este văzută ca un sistem din care fac parte toți membrii acesteia. Prin terapia sistematică, reorganizăm fiecare funcție a sistemului în care un anumit tipar de comportament a început să afecteze sistemul.

Scopul psihoterapiei sistemice este evoluția sistemului, astfel ca schimbarea unui element ce aparține sistemului, determină în mod automat schimbarea sau repoziționarea celorlalte elemente ale sistemului.